Suntem prea ocupati, prea stresati, prea grabiti...
Avem o singura viata si ne-o consumam incercand sa devenim mai ne-oameni. Incercam sa parem puternici si sa nu zambim, incercam sa ne perfectionam infatisarea, comportamentul, gandirea cand de fapt acestea sunt singurele lucruri care ne atesta unicitatea. Uitam ce frumos este sa te opresti si sa privesti un porumbel care da tembel din cap in timp ce merge abrambura sau o vrabiuta care isi roteste capu' mai mult decat reusim noi sa ne rotim impresiile intr-un minut.
As vrea sa dispara toate ultimaturile, toate lucrurile care trebuie facute neaparat, toate balivernele asa de importante acum care atunci cand vom aveam 80 de ani ne vor aduce un zambet melancolic pe fata.
Nu vreau sa fiu un personaj episodic in propria-mi viata... vreau sa am 1000 de apusuri si 1000 de rasarituri in cuprins si o prefata a carui autor sa ajunga erou principal alaturi de mine. Vreau sa cunoasca ceea ce sunt si ceea ce vreau sa fiu.. sa-mi accepte barzaunii actuali si viitori...
Si... vreau sa am timp sa-mi dezvolt barzauni, sa-i hranesc cu vise si amintiri.
Pot? Ma lasi, Timpule?
