Gasesti un broscoi si sarutandu-l, il transformi in print. Il imbraci in calitati din cap pana-n picioare... Ii zugravesti negii cu fond de ten si ti se pare ca citesti il el viitorul.
Dar cum se face ca dintr-o data incepe sa semene a zmeu sau a balaur?
De cand ii ies flacari pe nari? De cand te uraste si vrea sa te indeparteze? De cand s-a declansat razboiul intre voi?
Unde a disparut fericirea din ochii bulbucati ai broscoiului?
E o poveste, nu? Un basm ? Parca basmul era o specie epica de mare intindere, de obicei in proza, in care erau narate intamplari fabuloase ale unor personaje imaginare, inzestrate cu insusiri supranaturale... OK ... am inteles... pusesei prea multe calitati in contul broscoiului... dar totusi ... print, ne-print... basmul are un sfarsit fericit... dupa lupte, lupte si lupte Binele invinge Raul...
Dar aici unde e Binele ? Unde e Raul?
Broscoiul, Fat-Frumos sau Balaurul... care este cel ce ilustreaza Raul in povestea vietii tale?
Cred ca ei toti sunt un Binele... singurul Rau este in mintea ta bolnava.
Singura vinovata esti tu. Da, tu! Tu care te incapatanezi sa traiesti intr-o carte, nu pe o strada plina de oameni.
Stiu ce o sa-mi spui... ca si oamenii se impart in Bine si Rau ... si ca ii poti reduce tot la broscoi, Feti-Frumosi si balauri.
Tu! Eu nu ... pentru mine, un broscoi ramane un broscoi. Si in ochii unui broscoi poti gasi mai multe nuante decat in sabia oricarui Fat-Frumos. Stii de ce? Fiindca Fat-Frumos nu a existat niciodata... si nu va exista...
Eu am un broscoi. Din cand in cand incepe sa se transforme si ii dau una in cap... Ii spun ca vreau sa ramana realitate, nu vis ... si ii reamintesc cat ii iubesc verdele si negii. Nu mi-as dori niciodata un ideal in schimbul broscoiului meu...
Fiindca... atunci cand IL iubesti cu adevarat... observi ca pana si defectele ii stau bine...
Si sincer... ai putea sa-l iubesti far' de ele ?
