sâmbătă, 29 martie 2008

Recunosc...


Daaaa, eu stric armonia Universului! Recunosc treaba asta si-mi face mare placere. Eu sunt aia care rade cu gura pana la urechi de durerile voastre, de demonstratiile inutile de stil, de moda asta imbecila cu imprietenirea, de energia consumata pentru a-i convinge pe altii ca esti bun, bland si deosebit... ca ai in piept un sufletel care freamata, o dorinta de nestapanit de a-i ajuta pe ceilalti...

Rad de disperarea cu care va napustiti in vietile celorlalti, scormonind, formuland concluzii rasuflate, holbandu-va neputinciosi din intuneric la becul aprins din dormitorul lor...

... Si-mi place sa adulmec haznaua asta oribila in care le place unora sa se balaceasca, ca sa pot savura placerea de a fi altfel

2 comentarii:

Maria spunea...

Rad de disperarea cu care va napustiti in vietile celorlalti, scormonind, formuland concluzii rasuflate, holbandu-va neputinciosi din intuneric la becul aprins din dormitorul lor...


ce mi-a placut asta...:)
Ai un stil tare frumos de a zice lucrurilor pe nume. Mi-ar placea ca pe toate sa le pot spune asa, cu zambetul pe buze, cum le spui tu.

Andie spunea...

Se pare ca articolul asta e preferatul meu. Cum spuneai, nu ma cunosti, nu te cunosc, si totusi ma regasesc in rasetele tale cu gura pana la urechi! Tu ai inteles ca esti diferita. Ai inteles ca nu trebuie sa fii alaturi de ceilalti in durerile lor, in "demonstratiile inutile de stil".

Vom mai vorbi, cred!
>:D<