Decizii, decizii...

M-am cam saturat sa gandesc fara sa spun. Mai pe scurt mi-as dori sa am un aparat mic si dragut care sa imi inregistreze gandurile. Nu de altceva, dar atunci cand incerc sa le rostesc/scriu... parca se schimba nitel. Iar mie imi plac mai mult in stare bruta, pline de viermi si noroi.
Vreau sa postez mai des pe blog fiindca nu duc lipsa de idei... mai mult ma seaca ca blogul n-are o tema exacta si ca aberez aiurea... dar e al meu... asa ca azi am decis ca mi se rupe.
O sa scriu ce vreau... fiindca... POT!


Iubirea din punctul de vedere al femeilor... fuck it... chiar vreti sa scriu degeaba cele mai gretoase gesturi, dulcegarii, etc. la care va puteti gandi?
Da, dragostea la femei = ganduri pline de sperante, planificarea viitorului in 12 etape, griji referitoare la propria persoana si, partea mea preferata, griji legate de ce gandeste tovarasul mascul.
Acum trecem la sexul tare (chiar daca nu e mereu tare)?
La ei iubirea e ceva in genul "Daca o sa-mi gasesc timp... o sa-ti dedic cateva minute... nu-ti promit nimic... da, sigur iubito... si eu!... Nu mai pot vorbi acum... promit sa te sun inapoi.."... si nu suna... si uita... si nu intelege apoi de ce esti suparata aiurea... si nu prea stie ce e in capu' lui... si nu, CLAR nu se gandeste la ce e in capu tau (nici tu nu stii sigur asa ca nu-l judeca)...
Greseste cineva?
Nu...
Fiecare are felul lui de a iubi... sau de a se preface ca iubeste...
Fiecare are indoieli si probleme...
Fiecare stie ca celalalt traieste chiar daca in unele perioade se incapataneaza sa ignore existenta lui.
Totusi prioritatile nu sunt aceleasi... orgoliul nu e acelasi... sacrificiul difera...

Chiar daca pare imposibil... o femeie poate sa-si sune toata ziua iubitul din gelozie, nu de dor...
Iar un EL poate sa nu o sune 2 zile pentru ca vrea sa vada daca EA ii simte lipsa... nu din indiferenta...

Nu judecati... sunt multe variabile...
Si... crede-ma.... daca nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste!

Viitor...

Mi-am vazut viitorul...
O sa vi-l descriu detaliat si voua...
O sa fiu o babuta cu paru alb-alb (nu o sa ma vopsesc deloc)... o sa imi beau de dimineata cafeaua facuta dupa o reteta veche ... iar apoi o sa-mi hranesc cele 2 pisici...
O sa ma iubeasca toti copii de pe strada fiindca o sa le fac mereu prajituri si o sa le cumpar seminte...
Mamele lor ma vor iubi fiindca o sa am mereu grija de plantele lor atunci cand pleaca in vacanta si de copiii lor atunci cand se duc la petreceri...
Pensionarele vor vedea in mine o sansa de a-si face cumparaturi fara efort si de a manca fara sa fie nevoie sa ridice macar o coaja de morcov...
O sa ma stie vanzatoru' de la colt drept "doamna batrana care s-a reapucat de fumat la 80 de ani si lasa mereu bacsis"...
O sa ma plimb mult prin parc... o sa ma uit la copiii care se joaca in nisip si o sa incerc sa ghicesc cum ii cheama...
O sa am mereu privirea in departari... asteptand ceva ce nu mai vine...
Daca se va aseza un cuplu langa mine, nu ii voi privi... dar la plecare le voi spune sa profite de fiecare clipa impreuna...
Voi fi cea pe care toti o iubesc dar nimeni nu o viziteaza doar de placere...
Nu ma voi uita la telenovele... in schimb voi hrani porumbeii si imi voi cumpara in fiecare zi flori care sa-mi bucure camaruta...
O sa imi admir frumoasele riduri de la ochi... si chiar voi fi mandra de ele fiindca sunt urmele unei vieti de zambete...
Nu o sa regret niciodata ca am avut incredere in oameni... fiindca in fiecare exista cel putin un gram de bine...
Iar eu l-am simtit... am trait... am iubit... am visat...

Unele lucruri le spun pentru a fi spuse.

Sunt un om ciudat. Nu le spun oamenilor ceea ce vor sa auda. Nu ma prefac ca ii cunosc. Nu formulez concluzii rasuflate dupa ce am auzit doar o arie dintr-o piesa. Nu formulez concluzii rasuflate nici dupa ce aud piesa pana la capat. Nu ma simt in masura sa judec sau sa condamn. Nu ma simt in putere sa dau sfaturi si sa ajut. Singura persoana pe care o apar constant in mintea si judecata mea sunt eu-insami. Si nici asta nu o fac voluntar.
Nu o sa ma apar in fata altora si nu-i voi apara pe altii in fata mea. Orice actiune este simpla daca este privita in esenta. Orice gand este concis atunci cand este pronuntat de minte.
De ce sa ma complic? Ambiguitatea nu-mi este pe plac. Daca o intalnesc, o ocolesc politicos.
Atunci cand vorbesc cu tine nu tin un monolog pentru a-ti explica sau pentru a-ti face pe plac, ci pur si simplu pentru a ma auzi si a ma ierta eu singura.
Parerea ta buna sau rea se pierde in memorie, parerea mea despre conduita fata de ceilalti de-a lungul timpului este singurul lucru ce-mi ramane.
Vreau sa impartasesc relatii bilateral-pozitive. Chiar si o palma daca o dau, vreau sa o primesc inapoi. Confuzia si oscilarea intre doua stari ma lasa descumpanita si ma face sa-mi pregatesc egocentrica aparare.
Iar acum doresc doar un cuvant bland care sa ma scape pe mine-insami de procesul meu. Un factor extern care sa intoarca situatia in favoarea mea sau care cel putin sa musamalizeze tot conflictul.
In traducere, am nevoie de odihna sau uitare.
Noapte buna!